C015_Adela_Holdon
C016_Adela_Holdon
C017_Adela_Holdon
A055
adriana_tomeci3
adriana_tomeci2

Galeria Incluziunii

Fiecare ilustrație din cadrul galeriei sensibilizează în felul ei și atrage atenția asupra unor noi laturi ale obstacolelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în lupta pentru accesul echitabil la educație.

Inițiativă realizată în cadrul proiectului de Educație pentru toți.

Glisează în jos
C015_Adela_Holdon

”Informația nu este accesibilă.” Faptul că persoanele cu deficiențe vizuale au acces la foarte puțin material suport pentru studiul individual reprezintă un dezavantaj major. Aceștia rămân cu un pas în urmă pentru că nu există cărți în braille la bibliotecile facultăților, cursurile electronice sunt adesea scrise de mână și nu pot fi citite de softuri iar materialele audio disponibile sunt prea puține.

Ilustrație de Adela Holdon

C016_Adela_Holdon

”Orașul nu este accesibil.” Persoanele cu deficiențe motorii sunt adesea private de experiențe sociale din lipsa infrastructurii în orașe. Cladirile nu au rampe, nu dispun de lifturi și au ușile mult prea înguste iar toate acestea duc la izolarea persoanelor cu dizabilități de societate.

Ilustrație de Adela Holdon

C017_Adela_Holdon

”Integrarea nu este accesibilă.” Persoanele cu deficiențe auditive au parte de o experiența dificilă în cadrul discuțiilor în grup unde nu reușesc să capteze informațiile care se transmit. Când multe persoane vorbesc se crează un haos de voci care vin din diferite părți și care este greu de urmărit. Participarea nu este accesibilă în acest caz iar asta duce la marginalizare.

Ilustrație de Adela Holdon

A055

Această ilustrație arată cum dizabilitățile locomotorii aduc cu sine și un pachet mare de anxietate, frustrări și dezamăgiri, pe care persoanele cu astfel de probleme îl poartă constant ca pe o greutate ce împiedică balonul lor de visuri să zboare. Cel mai important pas în îndeplinirea visurilor, pentru persoanele speciale, ar fi integrarea lor în societate și, mai ales, accesul la educația de nivel superior. Lipsa infrastructurii adecvate pentru persoanele cu dizabilități duce la scăderea stimei de sine și la pierderea curajului de a mai visa și de a lupta pentru propriile dorințe. Astfel, societatea ignoră și dezamăgește persoane cu un potențial mare de dezvoltare, atât personală cât și a micro-societății în care ar putea activa, din cauza ignoranței.

Ilustrație de Adina Gabriela Biet

adriana_tomeci3

Mini-seria de ilustrații vrea sa sugereze elevi cu dizabilități (auditive, locomotorii și vizuale, în cazul asta) și sunt reprezentative pentru dificultățile pe care le întâmpină ei în mediul educațional de la noi, fără ajutor pe măsură. Astfel, elevii cu deficiențe auditive se pot simți separați de informație (ilustrația cu zidurile), cei în scaun cu rotile/alte afecțiuni locomotorii întampină dificultăți în deplasarea spre și prin instituții de învățământ (a doua ilustratie), iar elevii cu probleme vizuale necesită materiale adaptate pentru a putea avea acces la educație.

Ilustrație de Adriana Tomeci

adriana_tomeci2

Mini-seria de ilustrații vrea sa sugereze elevi cu dizabilități (auditive, locomotorii și vizuale, în cazul asta) și sunt reprezentative pentru dificultățile pe care le întâmpină ei în mediul educațional de la noi, fără ajutor pe măsură. Astfel, elevii cu deficiențe auditive se pot simți separați de informație (ilustrația cu zidurile), cei în scaun cu rotile/alte afecțiuni locomotorii întampină dificultăți în deplasarea spre și prin instituții de învățământ (a doua ilustratie), iar elevii cu probleme vizuale necesită materiale adaptate pentru a putea avea acces la educație.

Ilustrație de Adriana Tomeci

adriana_tomeci1

Mini-seria de ilustrații vrea sa sugereze elevi cu dizabilități (auditive, locomotorii și vizuale, în cazul asta) și sunt reprezentative pentru dificultățile pe care le întâmpină ei în mediul educațional de la noi, fără ajutor pe măsură. Astfel, elevii cu deficiențe auditive se pot simți separați de informație (ilustrația cu zidurile), cei în scaun cu rotile/alte afecțiuni locomotorii întampină dificultăți în deplasarea spre și prin instituții de învățământ (a doua ilustratie), iar elevii cu probleme vizuale necesită materiale adaptate pentru a putea avea acces la educație.

Ilustrație de Adriana Tomeci

Un desen în stil de benzi desenate în care un student sau elev întreabă un profesor unde este toaleta. Acesta a fost îndrumat dar nu are posibilitatea să intre din cauza dimensiunilor intrării în baie.

Ilustrație de Alesia Cida

A043

Dizabilitățile nu au nici o legătură cu gândirea creativă, curiozitatea și ideile geniale. Următoarea mare descoperire demnă de premiul Nobel poate că e în stare latentă în mintea cuiva aflat într-un scaun cu rotile. Cum am putea accepta să nu facem nimic pentru toate mințile curioase care au nevoie de un mic sprijin pentru a se deplasa spre cunoaștere?

Ilustrație de Alexandra Novac

A042

Știm cu toții cât de grele sunt facultățile, acum imaginați-vă că treceți prin ele având acces doar la o parte din informațiile la care au acces colegii voștri, deși examenele sunt aceleași. Cu asta se confruntă persoanele cu dizabilități auditive. Soluții ar putea exista, cu puțin efort. Cred că ar fi importantă existența materialelor de curs care să conțină toată informația pe care o transmit profesorii, aplicațiile pentru transcriere ar putea fi de asemenea un atu util. Informația există și trebuie împărtățită cu toată lumea!- Mai ales atunci când te numești "profesor".

Ilustrație de Alexandra Novac

A044

Pentru mine cărțile au fost și vor fi mereu atât locuri magice, cât și furnizori de informație. Nici nu mă pot gândi cum ar fi ca, într-o secundă, toate cărțile din biblioteci să dispară și să rămână doar una-două rătăcite din întâmplare pe undeva. Bănuiesc că nu le este ușor nici persoanelor cu dizabilități vizuale să se descurce într-o bibliotecă pustie... Mi-aș dori să umplem și bibliotecile lor!

Ilustrație de Alexandra Novac

A045

Într-o lume a bordurilor înalte, a scărilor interminabile și a lifturilor stricate, cei cu dizabilități locomotorii nu au acces în multe, multe locuri: de la pub-uri și cinematografe până la sălile de curs. În mediul academic, tot ceea ce-și dorește un student este să învețe și să primească diploma de licență, indiferent dacă folosește scările sau rampa. Așa că să nu lăsăm o simplă rampă să stea în calea viselor și a viitorului!

Ilustrație de Alexandra Novac

A046

Interpretul este puntea de legătură între student și profesor. În cazul persoanelor surdo-mute, interacțiunea dintre aceștia și profesori este foarte grea, dacă nu chiar imposibilă, fără ajutorul unui interpret. Ei sunt vocea celor care nu pot vorbi. Deși noi, majoritatea, suntem privilegiați pentru că nu ne confruntăm cu astfel de probleme, asta nu înseamnă că ele nu există.

Ilustrație de Alexandra Novac

A040

Ilustrație de Alina Andrei

A041

Ilustrație de Alina Andrei

A023

Doar o treaptă, doar un prag, doar o poartă prea îngustă, doar o bancă prea joasă, doar etajul 1, doar câteva ore, doar câteva cursuri, doar câțiva profesori, doar un sistem, și doar atâtea lucruri care fac educația inaccesibilă pentru toate și toți. Avem un învățământ superior, arogant, inaccesibil, ignorant, precar, inechitabil, irelevant, incompatibil, umilitor, iresponsabil, dar remediabil. Avem nevoie de o rampă de acces construită pe idei mari și acțiuni concrete.

Ilustrație de Ana Kun

A024

Doar o treaptă, doar un prag, doar o poartă prea îngustă, doar o bancă prea joasă, doar etajul 1, doar câteva ore, doar câteva cursuri, doar câțiva profesori, doar un sistem, și doar atâtea lucruri care fac educația inaccesibilă pentru toate și toți. Avem un învățământ superior, arogant, inaccesibil, ignorant, precar, inechitabil, irelevant, incompatibil, umilitor, iresponsabil, dar remediabil. Avem nevoie de o rampă de acces construită pe idei mari și acțiuni concrete.

Ilustrație de Ana Kun

A025

Doar o treaptă, doar un prag, doar o poartă prea îngustă, doar o bancă prea joasă, doar etajul 1, doar câteva ore, doar câteva cursuri, doar câțiva profesori, doar un sistem, și doar atâtea lucruri care fac educația inaccesibilă pentru toate și toți. Avem un învățământ superior, arogant, inaccesibil, ignorant, precar, inechitabil, irelevant, incompatibil, umilitor, iresponsabil, dar remediabil. Avem nevoie de o rampă de acces construită pe idei mari și acțiuni concrete.

Ilustrație de Ana Kun

C009_Ana-Maria_Traistariu

Subiectul abordat este desigur pentru studenții cu probleme locomotorii. Am scos în evidență senzația pe care o simt aceștia atunci când sunt ”luați în discuție", modul în care sunt priviți de cei din jur și cum consider eu că văd ei lucrurile și raportul față de ceilalți.

Ilustrație de Ana-Maria Trăistariu

C010_Ana-Maria_Traistariu

Ilustrația abordează problema materialului informatic pe care îl primesc studenții cu probleme auditive și vizuale, care este cu mult scăzut comparat cu ceilalți studenți, nefiind dezvoltate alternative.

Ilustrație de Ana-Maria Trăistariu

C011_Ana-Maria_Traistariu

Am dorit să evidențiez faptul că fiecare persoană cu dizabilități își crează oarecum un scut, o bulă de protecție în care se simte confortabil și scapă oarecum de toate nedreptățile exterioare, întrebări nelalocul lor, priviri și atingeri nepotrivite, asta mai ales în vremea studenției. Într-un fel ilustrațiile privează la comun toate persoanele cu dizabilități.

Ilustrație de Ana-Maria Trăistariu

C013_Andreea_Drobota

Am avut momente in viață când mi-am pus problema cum ar fi fost dacă m-aș fi născut diferit. Cum arată lumea unui om cu dizabilități, însă sincer nu m-am gândit, până când nu mi-ați scris voi, la greutățile pe care le au acești oameni în mediul educațional. Nu am avut în clasă colegi cu dizabilități auditive, dar dacă stau să mă gândesc la cum se desfășurau orele, cu siguranță dacă am fi avut colegi cu asemenea dizabilități, nu ar fi putut ține pasul cu restul clasei. Cred că pierdem niște puncte de vedere care pot fi foarte valoroase, doar prin simplul fapt că nu se gândește nimeni să îi includă și pe ei. Sper să reușiți prin demersul vostru să ridicați capacul de liniște de deasupra acestor oameni.

Ilustrație de Andreea Drobota

C012_Ana-Maria_Traistariu

Am dorit să evidențiez faptul că fiecare persoană cu dizabilități își crează oarecum un scut, o bulă de protecție în care se simte confortabil și scapă oarecum de toate nedreptățile exterioare, întrebări nelalocul lor, priviri și atingeri nepotrivite, asta mai ales în vremea studenției. Într-un fel ilustrațiile privează la comun toate persoanele cu dizabilități.

Ilustrație de Ana-Maria Trăistariu

A019

Ilustrație de Andreea Neculae

A020

Prin intermediul acestei ilustrații am dorit să combin două sentimente - cel de dezamăgire și cel de entuziasm. În prim plan am ilustrat un tânăr cu dizabilități locomotorii care se bucură de reușita sa, iar pe fundal am prezentat problemele cu care acesta a trebuit să se lupte pentru a câștiga această clipă de fericire. Deși noi vedem o persoană vesela, numai ea știe prin câte a trecut ca să ajungă acolo. De asemenea, am adăugat o medalie pentru a sublinia faptul că este un erou - pe lângă dificultățile pe care le întâmpină orice student/elev la capitolul învățat, înțeles materia etc, tânărul din imagine a trebuit să depășească și alte obstacole.

Ilustrație de Andreea Lazăr

A036

În prima ilustrație, am reprezentat un student cu probleme auditive. Materia poate fi grea și neînțeleasă în general de studenți, însă pentru un student cu dizabilități auditive înțelegerea materiei este mai dificilă, deoarece nu poate pune întrebări pentru a comunica ușor cu profesorul. Mulți termeni de specialitate nu au traducere în limbajul mimico-gestual. Studenții ar trebui să beneficieze de un suport video, cu informații scrise, pentru acasă, iar la școală de un traducător care să cunoască limbajul semnelor.

Ilustrație de Andreea Paraschivoiu

A037

În cea de-a doua ilustrație am prezentat un student cu dizabilități vizuale. Am încercat să prezint cât de importantă este lumina în general, iar studenții cu probleme vizuale sunt puși în dificultate nu numai la cursuri, dar și în afara orelor de curs. Studenții care nu văd suficient de bine au nevoie de un însoțitor și de sprijinul colegilor.

Ilustrație de Andreea Paraschivoiu

A038

În cea de a treia ilustrație am reprezentat bucuria și împlinirea unui student atunci când a absolvit facultatea. De cele mai multe ori, studenții cu dizabilități abandonează studiile. Studenții cu dizabilități motorii ar trebui să beneficieze de rampă specială, de lifturi, de săli aflate la parter, săli mai spațioase, bănci rotunde pentru a nu se lovi și de uși duble care să le permită accesul în sălile de curs.

Ilustrație de Andreea Paraschivoiu

A026

Persoanele cu dizabilități locomotorii nu sunt considerate eroi pentru faptul că reușesc să ducă o viață normală în scaunul cu rotile, dar dacă ar avea puteri supranaturale, probabil asta ar face.

Ilustrație de Andrei Pacea

A056

Ești în budă, n-ai budă! un desen text joc de cuvinte. Nu există toalete speciale pentru persoane cu dizabilități și asta îi pune într-o situație nasoală. Expresia slang ,,a fi în budă” înseamnă că ești într-o situație critică.

Ilustrație de Dan Perjovschi

A057

Student cu dizABILITĂȚI. Încă un desen sub formă de text. Abilități din dizabilități este încercuit și subliniat. Desenul se referă la unghiul din care te uiți la acest subiect. În loc să înțelegi aceste persoane ca niște resurse, ca ceva plus, le înțelegi ca probleme, ca minusuri.

Ilustrație de Dan Perjovschi

A058

Oraș & Școală unde fiecare A este o gură cu dinți care se cască spre o persoană în scaun cu rotile. Orașul și Universitatea sunt la fel de agresive și neprimitoare cu persoanele cu dizabilități motorii.

Ilustrație de Dan Perjovschi

A059

Un profesor arată ceva la tablă cu un băț și, în același timp, în prim plan este un student orb cu baston care pleacă din spațiu/din oră/din clasă. Pleacă pentru că lui nu i se creează condiții specifice.

Ilustrație de Dan Perjovschi

A060

Plecând de la un scaun cu rotile se nasc niște unde din ce în ce mai mari care arată ca un amfiteatru în care stau studenți. Amfiteatrul nu este accesibil persoanei cu dizabilități și, în același timp, acest lucru ar trebui să constituie subiectul orelor din amfiteatru. Desenul mai poate fi privit și ca piatra aruncată în lac care face valuri. Subiectul scaun cu rotile ar trebui să facă valuri în Universitate.

Ilustrație de Dan Perjovschi

A061

Persoanele cu dizabilități sunt resurse, nu probleme. De aia în desen problemele sunt tăiate.

Ilustrație de Dan Perjovschi

A062

Universitatea își pierde universal-ul din cuvânt (în desen este tăiat peste) pentru că nu acordă condiții universale, tuturor.

Ilustrație de Dan Perjovschi

O ilustrație digitală în care un student este privit din spate uitându-se la ușa universității în care nu poate intra deoarece nu există rampă pentru scaune cu rotile.

Ilustrație de Dany Dee

A035

Ilustrație de Daniela Lungu

C014_David_Mihai

Ilustrație de David Mihai

A027

Ilustrație de Delia Ionel

A028

Ilustrație de Delia Ionel

A029

Ilustrație de Delia Ionel

A030

Ilustrație de Delia Ionel

A047

Ilustrație de Diana Țepeș-Onea

A048

Ilustrație de Diana Țepeș-Onea

A0481

Ilustrație de Diana Țepeș-Onea

A049

Ilustrație de Diana Țepeș-Onea

A050

Ilustrație de Diana Țepeș-Onea

A051

Ilustrație de Diana Țepeș-Onea

A052

Ilustrație de Diana Țepeș-Onea

A053

Ilustrație de Diana Țepeș-Onea

A054

Ilustrație de Diana Țepeș-Onea

be-intimate-with-your-pain

Cele două lucrări fac parte dintr-o serie de lucrări în care am urmărit să evidențiez prima etapă spre accesibilitate și aceea este acceptarea de sine deoarece acest lucru mai târziu te ajuta să înfrunți lumea, fără frică zis fără reținere.

Prima lucrare - Be intimate with your pain - vorbește despre suferința, furia, neliniștea pe care o ai față de dizabilitățiile tale, dar totodată și despre puterea de a înfrunta adevărul.

Ilustrație de Luiza Aivănesei

evolve

Cele două lucrări fac parte dintr-o serie de lucrări în care am urmărit să evidențiez prima etapă spre accesibilitate și aceea este acceptarea de sine deoarece acest lucru mai târziu te ajuta să înfrunți lumea, fără frică zis fără reținere.

A doua lucrare - Evolve - face trimitere spre motivație și putere, uneori trebuie sa îți deschizi răni mai vechi sa poți merge mai departe.

Ilustrație de Luiza Aivănesei

A018

Pe mine m-a prins ideea unei biblioteci pline de cărți faine care nu sunt accesibile pentru toți, ceea ce e destul de trist. Lipsa de materiale este o problemă reală.

Ilustrație de Luiza Niculusca

A021

Mi-am dorit sa ilustrez felul în care societatea practic izolează și marginalizează persoanele cu dizabilități prin faptul că nu le sunt oferite condiții, posibilități sau suficient ajutor.

Ilustrație de Luiza Costandache

A022

Ilustrație de Maria-Ruxandra Nițescu

O ilustrație abstractă în care este reprezentat simțul auzului.

Pentru studenții cu dizabilități auditive am ales să ilustrez modul cum persoanele care suferă de aceste dizabilități sunt, în general în urma celor fără dizabilități deaorece nu se bucură de același număr de informații sau informațiile ajung foarte greu la ei.

Ilustrație de Matei Rădulescu

O ilustrație abstractă în care este reprezentată o persoană în scaun cu rotile în fața unor scări.

Pentru studenții cu dizabilități locomotorii, cea mai importantă provocare este cea a deplasării. Faptul că în multe instituții universitare nu există rămpi de acces, lifturi și, per total o infrastructură precară m-au făcut să vreau sa ilustrez problema din perspectiva disperată a celor care se chinuie să ajungă la cursuri.

Ilustrație de Matei Rădulescu

O ilustrație abstractă în care este reprezentat simțul văzului.

Pentru studenții cu dizabilități vizuale am ilustrat drama celor care suferă din cauză că nu pot participa la activități din cadrul și din afara facultății ceea ce ajunge să îi transforme în persoane antisociale, iar pentru o persoană cu dizabilități acest lucru se simte mai dureros decât persoanele fără dizabilități.

Ilustrație de Matei Rădulescu

A031

Ideea desenului a pornit de la o altă problemă din document: “În timpul dezbaterii din programul de seminar nu poți să captezi deloc informațiile pe cale auditivă fiindcă sunt multe voci în spate, în stânga sau dreapta, practic nu știi cine vorbește, în felul acesta îți e restricționată participarea la dezbatere.”), iar apoi, m-am gândit că ar fi reprezentativ și pentru prejudecățile referitoare la persoanele cu dizabilități.

Ilustrație de Octavia Bortișcă

A032

Această ilustrație a fost printre primele încercări de desene și face trimitere la una dintre problemele semnalate în document, anume lipsa alarmelor vizuale în cazul urgențelor.

Ilustrație de Octavia Bortișcă

A034

Desenul face referire la mediul universitar care nu este suficient de accesibil și adaptabil, astfel încât să integreze și persoanele cu dizabilități.

Ilustrație de Octavia Bortișcă

A033

Ideea ilustrației ar fi că lipsa unui sistem de sprijin sau a infrastructurii necesare face persoanele cu dizabilități să se simtă tratate cu spatele sau chiar excluse din societate.

Ilustrație de Octavia Bortișcă

A039

Am ilustrat în creion una dintre multele provocări/bariere pe care le au cei cu dizabilități. În acest desen vreau să transmit cum, pentru o persoană în cărucior, accesul în universitate este interzis, neexistând rampe de niciun fel. Este o comparație, la fel cum o ușă poate fi intrare sau pur și simplu o ușă închisă. Pentru cel care este în picioare este o intrare, pentru cel în carucior, o barieră.

Ilustrație de Racoveanu Florin

Un desen digital în care o mână de femeie atinge paginile unei cărți deschise

Ilustrație de Rue Atelier

Un desen digital în care o femeie în scaun cu rotile se află în fața unor trepte pe care nu poate urca.

Ilustrație de Rue Atelier

Un desen digital în care picioarele unei femei încălțate cu botine se află pe un covor tactil, iar un baston este folosit pentru urmărirea acestuia.

Ilustrație de Rue Atelier

Care au fost lucrările tale favorite?

Distribuie lucrarea ta favorită și etichetează-ne pe: